Exces de blândețe

Inima

Sunt cadre universitare care afișează un aer de superioritate. Se consideră deasupra ignoranților, motivându-și atitudinea că au învățat mult și multe. E așa? Să vedem! Au învățat mult pentru un domeniu. E adevărat! Dar… Puțini știu multe. Universitarii sunt ”pregătiții” pentru dezvoltarea unei utilități. Este aceasta o necesitate reală? Da! De aceea numărul lor ar trebui să crească… Altfel! (…)  Superioritatea arătată este adesea combinată cu răutatea. Sunt asemenea călugărilor care te privesc sfidător pentru că nu știi cum să ții degetele când îți faci semnul crucii… Acest venin al atitudinii celor care se consideră experți în domeniu indică un grad scăzut de spiritualizare… Aprofundarea tainelor unui domeniu ar trebui să te facă mai om, nu mai nesimțitor. Mulți universitari și mulți călugări, deși au învățaț mult, nu știu… multe. Adesea, aceștia măresc numărul celor care au aruncat la gunoi o anumită paletă emoțională. Și confirmă teoria că practica… omoară. Numărul universitarilor și al călugărilor (tipologia de mai înainte!) se completează (din păcate!) cu ”ultra-specializații” altor domenii, îngroșând numărul paranoicilor în devenire sau deveniți. Dacă putem păcătui prin vreun exces, acela să fie blândețea.” [i] ”Prin bunăvoință și prin blândețe veți câștiga inimile oamenilor mult mai mult decât prin tot felul de cunoștințe, de lumini și de știință.[ii]

 

 

[i] Sf.Francois de Sales

[ii] Sf.Ioan Hrisostom

Convingeri

Thinking

La capitolul ”Convingeri”, găsești în manualele pentru autocontrol o enunțare de genul: ”Mintea este aceea care face bine din rău, care te face nenorocit ori fericit, bogat sau sărac”.  Evrika! Evrika! Am înțeles, pe loc, că numai indivizii fără minte își permit o dezvoltare personală… naturală. Că manualele pentru autocontrol sunt manuale de iluzionism. Și că, nu putem arde manualele de psihologie și de marketing, pentru că vom grăbi încălzirea globală. Și încă multe! (…) Deci, din cauza încălzirii globale nu ne mai putem dezvolta… natural!

Notă: După elaborarea acestei teorii, m-a sunat Al Gore și m-a anunțat că vrea să împartă Premiul Nobel cu mine: ”Dumneavoastră sunteți adevăratul maestru al alarmismului și exagerării, nu eu!”

Modest, cum mă știți, i-am spus domnului Gore că, de această dată, nu vreau să exagerez!

Din cauza sovieticilor

My Gioconda

În fiecare dimineață, când ies din dormitor din hol, îmi zâmbește Gioconda. Nu a lui Da Vinci, ci Gioconda mea. Mi-am pictat o copie, după original… Gioconda mea mi-a ieșit frumoasă. Mult mai frumoasă! După părerea lui Freud (doctorul!) ar trebui să mă încerce o defulare eliberatoare… Cu atât mai mult, cu cât Gioconda mea e mai… frumoasă. La naiba! Mă irit! Constat că Freud (doctorul!) credea că Da Vinci nu știe să picteze! Sau a vrut să sugereze ceea ce eu nu înțeleg… (…)

Mă liniștește părintele Baștovoi, spunându-mi că școala sovietică de psihologie era eminamente freudiană… Ca mulți alții, nu i-am înțeles pe sovietici. Cred că, din cauza sovieticilor, nu defulez când mă uit la operele de artă!

“Bă, ia mai munciţi şi voi!”

Mucles!

M-au pasionat roboţii. Nu m-am lămurit, dacă a realiza un robot este o victorie ştiinţifică sau o dorinţă a oamenilor care vor să ocupe un loc de minim potenţial. Adică, un loc unde să facă… nimic!

Mulţi ani, omul a “trudit” că să nu mai muncească. Râdem, când cineva ne spune că munca este pentru maşini, dar, în sinea noastră, vrem ca aşa să fie!

Aceasta  va  dura până-n ziua când roboţii vor încerca să gândească şi  atunci or să ne-o zică de la obraz: “Bă, ia mai munciţi şi voi ! Dă-vă-n hidraulica noastră de schizoizi!”

Că să nu se întâmple una ca aceasta, ar fi (poate) mai bine că să-i casăm pe roboţi şi să muncim “noi” un pic mai mult. Să ne înţelegem, doar un pic mai mult! Altfel, ne transformăm “noi” în roboţi. Şi, până la urmă, ia să-i mai dăm în hidraulica lor de “maşini”!

 

Investigația paraclinică a nimicului

No man

 

Existenţa este ca un nor. De la distanţă pare a fi real. Când treci prin el, nimic! Nu-i nevoie ca să fie inventat nimicul, nu trebuie decât să fie asumat și cultivat. Deci… Sunt un nimic, nu gândesc, deci exist! Aşa spune-ţi! Cultivarea nimicului corectează imperfecţiunile existenței… Asumarea lui este existența însăși! E este ceea ce, în același timp, nu este! Dacă nu ești, de ce ai fi? Deci, nimic! Ești ce ai ars… Nimic mai mult! Deci, nimic! Ești fericit? Nu te iluziona! Serotoninae ex nihilo nihil est! (…) Nimicul nu se compară! El nu ia frica în ecuație, iar eșecul ar putea fi un lucru bun…

 

So

“ I’m walking through the desert

 and I am not frightened although it’s hot

 I have all that I requested

 and

I do not want what I haven’t got.”

 

P.S.  Dacă n-ai înțeles nimic, înțelege că “viața nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât viața !”

1 2 3 82