Paleta

INIMA SI CREIERUL

 

”Mărindu-ți paleta emoțională îți îmbogățești viața.” Așa-mi spune terapeutul. Mă sfătuiește să-mi extind paleta de emoții, direcționându-mi altfel concentrarea și schimbându-mi fiziologia… ”De ce inima are gânduri de care creierul nu știe?” L-am întrebat. Mi-a răspuns că nu știe… E clar! Nu pare a fi paranoic…

Încă

Balanta

Încă! Încă îmi iubesc aproapele mai mult decât pe mine însumi, deși constat că acest cadou nu-l apreciază… Mai bine îi împrumut niște bani…  Astfel, voi afla că banii nu-s iubire în sine, ci parte a iubirii…  Utilitatea este sursă a obligațiilor morale. (…) Ca să-mi fie apreciat cadoul, va trebui să-mi iubesc aproapele de la tălpi în… jos. (…) Totuși, nu trebuie să gândesc iubirea pentru aproape ca pe un cadou… Dacă o voi mai face, voi ajunge să spun despre Univers că e… ieftin. (…) Apoi, voi trăi tragedia transformării valorilor morale în valori contabile… Încă n-o trăiesc! Încă!

Pleonasm

Incultul Sef

Incultul se fălește cu memoria lui. Le știe, deja, pe toate! Ca un șef! (…) Pentru el, memoria este ceea ce este peruca pentru o chelie… Ceva pentru… capul gol! (…) Teama că niciodată n-o să știe cât(e) ar dori, îi motivează ”frâna” pusă studiilor…   Și puținele dorințe. (…) Când trece pe lângă o bibliotecă,  ”dă strechea într-însul”… Nu poposește acolo… Nu-și  imaginează Paradisul pardosit cu cărți! ”Strechea” l-a făcut un ”adaptat” la dinamica lumii actuale… (…) La naiba! Chiar știe! Chiar e șef… Chiar dacă ”șef incult” a devenit pleonasm…

Corcirea teraselor

van Gogh, Terrasse Cafe Arles/ 1888 - Van Gogh / Terrace of the Cafe / 1888 - V.Vogh/Terrasse cafe le soir Arles 1888

Nu mai suport terasele cafenelelor! De ce un individ are dreptul să mă zărească cum trec, în timp ce-și bea cafeaua? Ha? Ca să fim egali, ar trebui să trec și eu c-o ceașcă-n mână… (…) Mă mai calmez, gândind că, poate, acela se uită la cafea și caută-n ea… bere! Ca și mine! Acolo mă duc pașii… Brusc, îmi trece supărarea! O altă terasă… mă așteaptă! (…) Un of tot rămâne… E posibil ca să treacă cineva, pe lângă terasa mea, c-o sticlă de bere-n mână, iar eu să nu pot să privesc halba și să caut în ea cafea… Hm! Sunt plin de… frământări! Cred că din cauza… cititului! Individul din terasa cafenelei citește Voltaire (cel puțin o sută de volume…), iar eu (nu moartea!)… ziare (cel puțin o sută de publicații…)! (…) De vină o fi și continua ”corcire” a teraselor… Mai știi?

Nici relativul nu mai e relativul de altădată…

Makoto Saito

Uneori, nu-s de acord cu părerile mele… Uf! Nici n-aș vrea să se creadă că-s de acord cu  alte păreri… Sunt călare pe principii, dar mi-s călăreț de weekend… Știu că totul e relativ… Doar că și treaba asta… depinde! De ce? (…) Păi… Am trimis o scrisoare. N-a ajuns la destinatar. Probabil, am greșit adresa… Nici retur n-a făcut! Mi-am greșit adresa?! Probabil… Sau… (…) Să nu uit! Sunt de acord, totuși, cu părerile celor care n-au nimic de spus… Și cu cei care nu trimit scrisori. (…) Aproape robotică mi-e logica… Ca un computer care crede că ora exactă este arătată numai de ceasul oprit! Devin ”fixist” ca să nu mă năpădească ”relativul”… Dar… Hm! Și asta depinde! Pfui! Așa-i! Totul e relativ, doar că… depinde! De zisul-lumii și de ce-mi zic… Oricum, nici relativul nu mai e relativul de altădată!

Mari invenții: gaura și codul de bare

Zebra d&d

Da! Știu pentru ce a fost inventat codul de bare. Ca să știm cât costă o zebră… Hm! La început așa a fost. (…) Apoi, a devenit multiplu-întrebuințabil! Ca și-n  cazul tubului! La început a fost inventată o… gaură. Apoi, a început gaura să fie multiplu-întinsă… (…)

Triluri de măgar

magar

 

 

M-am decis să fiu puternic ca un leu. De ieri. Când închid ochii cred c-am stins… lumea. Mai trebuie (doar) să rag. Totuși, ornamentul muzical nu-mi reușește… Scot ”triluri” de… măgar. Pentru început, mi-aș dori un răget grozav și lung de taur… Apoi, voi putea să rag ”egotismic” ca un leu. Prin prejurul agănăului, bacăului, bălălăului, băltăului, bătălăului, birăului, bodârlăului, brighidăului, bucsăului, burlăului, călăului, căpăului, ceacăului, ceahlăului, ceangăului, ceatlăului, cetlăului, ciocălăului, clănțăului, drângălăului, drăngălăului, dudăului, dulăului, făcăului, făgădăului, fătălăului, ferăstrăului, ferestrăului, fierăstrăului, flăcăului, fușalăului, gealăului, hădărăului, haidăului, halăului, handralăului, hăndrălăului, hânțăului, hârăului, hărăului, hârdăului, hârtăului, hătălăului, hăului, herăstrăului, hojmalăului, hojmălăului, ilăului, jintălăului, jujăului, lărmălăului, lehăului, leorbăului, lingăului, macadăului, măgădăului, mâncăului, măngălăului, mătcălăului, mâtcălăului, mestecăului, molălăului, mutălăului, nandralăului, nătărăului, ningăului, păpălăului, pârăului, părăului, poclăului, popândăului, prașcăului, prostălăului, răului, răzălăului, șalăului, șalgăului, sămădăului, sinălăului, tălălăului, tămbălăului, țângăului, țârăului, tăului, țiclăului, țingăului, țipăului, tontălăului, trăscăului, tumbărăului, vălăului, zăblăului, zgăului, zurgălăului, hatalăului, rașpalăului, băbălăului, bălbălăului, bâzălăului, bonzălăului, căcălăului, cercălăului, corcălăului, drugălăului, foșălăului, gongălăului, hoșmălăului, jarcălăului, jărpălăului, lăngălăului, măsălăului, mățălăului, măzgălăului, mâncălăului, mânzălăului, mestecălăului, mogălăului, năcrăvălăului, nănălăului, pășcălăului, olălăului, pălălăului, păscălăului, păucălăului, pârgălăului, pirgălăului, pisălăului, piscălăului, pișălăului, pliscălăului, porcălăului, prăbălăului, prundălăului, pungălăului, pușcălăului, răpălăului, săpălăului, scremălăului, scribălăului, spălăului, sucălăului, șăncălăului, șerpălăului, șodălăului, șpicălăului, șterțălăului, tălpălăului, tepălăului, torcălăului, trămpălăului, tutălăului, țepălăului, vâjgălăului, zicălăului, cealăului, chiralăului, cormalăului, cosalăului, curmalăului, japalăului, mustalăului, neargalăului, nilalăului, nuntalăului, pagalăului, piștalăului, poșcalăului, poștalăului, prabalăului, priscalăului, pușlalăului, rapalăului, râncalăului, robalăului, salăului, sânzalăului, sforgalăului, stufalăului, șaftalăului, șagalăului, șeitalăului, șipalăului, șișcalăului, șteapalăului, tiucalăului, țurțalăului, vandralăului, zurgalăului, prostănăului, hurduzăului, botăului, chisăului, cobârlăului, dârlăului, lompăului, năgârlăului, fălcăului, măcăului, țigmăului, pârșcăului, păpărăului, pițărăului, pițingăului, poșcolăului, săbăului, sasăului, solgăbirăului, șurlăului, tanăului, tânjălăului, țiglăului, văităului, crestălăului, mânjălăului, trăncălăului, țingălăului, bădărăului, bezărăului, chișărăului, ciocărăului, cosărăului, măcărăului, nădărăului, pulărăului, spinărăului, șestărăului, știobărăului, tăncărăului, tecărăului, bodîrlăului, ciocârlăului, cobărlăului, cocârlăului, jirlăului, modârlăului, pârlăului, pichirlăului, scăbârlăului, supurlăului, șirlăului, șopârlăului, țârlăului, cotârlăului, trăgăului, adăului, alsăului, călindăului, hajmandăului, mărăndăului, trămândăului, borândăului, morândăului, țigmandăului, ardăului, așăului, acăului, acăstăului, balcăului, bangăului, băgăului, băligăului, băsăului, tiglazăului, tisăului, toldăului, vandrălăului, vaităului, bulăului, ciucălăului, ciumălăului, clămpăului, chiulăului și țărcălăului… cotidian. Gata!

Ioi tu, uite ce-am făcut! Chiar am început să sting lumea…

Bang, bang!

Bang Bang

Motto:  Înarmează-te cu răbdare şi nu rata nicio ocazie!

 

 

Candidatul se foi, se liniști și… deveni agitat… Îi sosise un coșmar…

(…)

<<Mireasa ucigașă is back, hotărâtă să-i aducă for the final cut  pe cei aflați pe “lista morții”.

Now he’s gone. I don’t know why

And till this day, sometimes I cry

He didn’t even say goodbye

He didn’t take the time to lie…”

Planul e simplu:

”Bang-bang, he shot me down

Bang-bang, I hit the ground

Bang-bang, that awful sound

Bang-bang, my baby shot me down”

Șiroaie pe spate… Cel care îl pusese pe listă îi vrea capul. Transpiră sânge! ”Bang-bang, that awful sound!” Na-na-na! ( D.N.A.?!) ”He didn’t take the time to lie…”   It’s time to die!>>

Se trezi… ”Mai bine mă tai singur! (…) De pe listă… (…) How? Me?

(…)

No-no-no, yes! Yes! Yes!”

(…)

Again…

You sing, sing, that old refrain.

So long goodbye, my dear Lady Lazarus! (R)

VEDRA 1

Două puncte…

”Totul ar fi borderline: revenirea miraculoasă, fără aparate, după sute de ani de amnezie, sau, la fel de bine, amnezia… întipăririlor înselor. Nevoia de Cuvânt e o negare a firescului.” Nu? Doar…

O poeta é um fingidor.

Finge tão completamente,

Que chega a fingir que é dor

A dor que deveras sente.

Știi? Renunț. Renunț la mine în favoarea mea…

Follia del bambino pien’ divita

Che giocando al paradiso

Dal soldato fu ucciso…

De tot. De toate…

Quel est celui qui lui jettera la première pierre

Celui-là ne mérite pas d’ëtre sur Terre

Oh Lucifer, Oh laisse-moi rien qu’une fois

Glisser mes doigts dans les cheveux de ”Vedra”…

Și. Și dacă… I would if I could… In the middle of between….

Herr God, Herr Lucifer

Beware

Beware.

Wow! Listen it, and I will listen it for you, just for now! (…) A quoi bon? A quoi bon?! A quoi bon… …un a-quoi-bon-iste …

În sfârșit! Sfârșit…  De tot. De toate…

This is the end

Beautiful friend

This is the end

My only friend, the end.

Send me offshore, she is a cold blooded world…  I can’t win, I give in, I give in… Indestructibilul distrus… Niente… Nothing else matters… Only Vedra…

Un punct.

Trăim și murim… caotici! Din când în când, îți voi șopti:

Ich brauche mehr Licht.

Mehr nicht – mehr Licht.

Viel mehr brauch ich nicht!

Ich weiß es ist in dir.

Weiß, dass ich es aufspür’.

Ich weiß es ist hier – in dir.

Also komm und gib es mir!

(…)

So…

So long goodbye, my dear Lady Lazarus! You’ve convinced me to love… The life! See you what life is? See?

Fără puncte… Istoria ta nu e destinul tău! Nici eu… Peut-être… Only your Stonehenge…

Deh! Avem umorul ființelor… triste!

Am învins răbdarea,

Și ți-am dorit

Nimic!

Ai auzit? În genunchi sau cu capul în stele poţi trăi doar când te rogi…

Auzi?

Mi-s da sub formă de nu

Mi-s eu sub formă de tu…

De ce?

De ce te iubesc?

O să primesc răspunsul

În oceanul ochilor tăi,

În mătasea părului tău…

(…)

You are the one for me, for me, for me, formidable

You are my love very, very, very, véritable

Et je voudrais pouvoir un jour enfin te le dire

Te l’ écrire

Dans la langue de Shakespeare…

(…)

So…  So long goodbye, my dear Lady Lazarus! 

Dance your way into… your culture.                        

I-auzi!

Etos kreutzian sau compulsia la repetiţie (R)

Bolero

 DD

 

Navigarea giroclinometrică printre „autoerotism, narcisism şi homosexualitate” dezvoltă iubirea patologică. A aproapelui… Iubirea aproapelui nevestei / soţului / prietenei / prietenului…  Etapele sunt (exact!): adagio sostenuto, andante con variazioni, presto (e arrivederci?!).  Așa. (…) Pe o terasă vieneză, Freud citeşte Tolstoi şi ascultă Beethoven. Bea schnapps. Scrie: „manifestările compulsiei la repetiţie… vădesc într-o foarte mare măsură un caracter pulsional şi, atunci când acţionează prin opoziţie cu principiul plăcerii, dau senzaţia unei forţe „demonice” în acţiune”. (…) La masa vecină, Ravel uită să bea. Compune! Compune cu mâna stângă, în slow-tempo, un boléro… Așa. (…)  Peisaj kreutzian. Etos kreutzian. Lume „sonată”! Așa…

 

 

 

 

 

 

 

 

Motivul (R)

Politicianul

De parcă ar ști… Câteva specii nu vor să se mai reproducă. Primesc titlul de ”specie pe cale de dispariție”. Sunt  protejate… (…) Apoi, se reproduc liniștite… Politicienii sunt o specie protejată. Se reproduc. Liniștiți și cu avânt… Au motiv. Ca să fie protejați. Dar, nu-s o specie pe cale de dispariție… Oare, de ce?  Nu e necesar… Nici necesari. (…) Dar, motiv au…  Totuși, de ce nu se fac fapte bune, din motive greșite?

Lacrima pleoapei (R)

Lacrima şi Pleoapa

 

Nu există demnitate care să te ducă la viaţa veşnică, nu există viaţă veşnică în afara Împărăţiei lui Dumnezeu, nu există Împărăţie fără mântuire, nu există mântuire fără iubirea aproapelui… Există „apropiaţi” buni şi răi. Vreo câteva miliarde… Ce faci? Îi poţi iubi pe toţi? (…) În toate este un început! Începe cu iubirea pentru 20 de milioane… Apoi, ridică o pleoapă spre Împărăţie… Vezi, ce zăreşti… Lipeşte-i pleoapei o lacrimă! O lacrimă care cere iertare. Pentru că nu poţi iubi mai mult… (…) Am lacrimi în ochi când scriu aceste rânduri, pentru că tu, aproapele meu, ai înţeles şi plângi când le citeşti! (…)

Liniște verde (R)

Linistea Verde

Din nou, am început să iubesc pentru prima dată… (R)

Viitorul

Din nou, am început să iubesc pentru prima dată… Ce?  Pe cine? Cum?  De ce? Când? Până când? Nu știu… Din nou, pentru prima dată… Mi-au venit ursitoarele să-mi împartă soarta. Ce? Pe cine? De ce? Când? Până când? Nu mi-au spus… Dar, știau! (…) Vâslesc  cu speranță în hăul dintre valuri… Din nou, pentru prima dată! Pot să merg pe vârful picioarelor, prin Gradina Raiului, fără să-i trezesc pe Adam și Eva… Acum, multe pot. Întunericul  n-a-nvins Lumina! Doar liniștea seninului mai e tulburată de tunete…

 

 

 

 

Ochiul vigilent al istoriei (R)

Ochiul Vigilent al Istoriei-D&D

Istoria este o știință? Mulți zic că da… Ce ne spune? Adevărul! Pretenția unei științe este că ne spune adevărul… Ne spune istoria adevărul? Cred că nu… Doar adevăruri parțiale (din diverse motive…). Nu trebuie să fii filosof ca să știi că un adevăr parțial nu e adevăr. Istoria nu trebuie prea mult blamată, truditorii ei sunt, până la urmă, oameni… Au puteri și mijloace limitate. Au și interese… Uitându-mă la dezgroparea Ceaușeștilor, m-am gândit la cum a murit Ceaușescu. La comportamentul lui în fața morții… A fost demn și asta impune respect. Chiar dacă… A avut aceeași soartă și mareșalul Antonescu. A murit demn. Și asta impune respect. Demnitatea unor astfel de momente aparține celor puternici. Indiferent de alte trăsături de caracter… Cu toate acestea, amândoi au fost ciuruiți și „îngropați” de istorie. (…)

Justiția, care i-a condamnat la „ciuruială”,  a fost nedemnă. Una a fost „ capitalistă” (ca epocă…), în cazul lui Ceaușescu, alta „comunistă”, în cazul lui Antonescu. Indiferent de regim, justiția poate fi de-o lașitate îngrozitoare. Cred că, după ce-a fost judecat  Isus,  asupra justiției apasă  un blestem… (…)

Am mai constatat o similitudine. Peste Ceaușescu s-a turnat beton. Peste Zelea Codreanu s-a turnat beton. O  meteahnă a fricii guvernanților… În ambele situații, executanții de betonări au fost de sorginte „capitalistă”.  Curios, nu? (…) Totuși, cei mai talentați „betoniști” sunt comuniștii. Betonează și… nu pun cruce! Exemplele sunt nenumărate. Unde l-au aruncat pe Iuliu Maniu? Istoricii n-au aflat. Sau aflăm… accidental? (…)

Urâta mai este istoria! Sau, ca sa nu mă înjure istoricii, le spun că doar noi oamenii suntem urâți! Suntem urâți și fără crize de realism. Un prieten mi-a spus că o criză de realism este atunci când te privești în oglinda și începi să te… scuipi! Iar, dacă ai o criză puternică, nu te mai vezi! (…)

„Comuniștii” sau „capitaliștii” scriu istorii. Fiecare pe a lui… Și noi pe cine să credem? Aplicăm istoricilor „crede și nu cerceta”? Nu, pentru că uităm de Dumnezeu…  Așa că, mai bine îi lăsăm pe istorici ”în plata Domnului”… (…)

Istoricii pot fi o unealtă. Unealtă între unelte… Unii au senzația că sunt de bună-credință… Pe mine mă frământă faptul că românii își ucid conducătorii mișelește și îi betonează fără cruci…  Parcă ne-am născut popor creștin… Sau ne-or fi  mințit istoricii și-n „chestia” aceasta?!  (…) Mormântul Ecaterinei Teodoroiu are nu are cruce! Suntem barbari?  Istoria este o ciorbă reîncălzită?

Crez de necrezut (R)

Crez

Tocmai am aflat că amerindienii credeau că pământul nu-l lași moștenire. Este împrumutat de la copii… Frumos crez! Cu aceeași logică, tata a împrumutat comunismul de la mine, iar eu am împrumutat capitalismul de la fiul meu… Bun! Dar, nu era/este mai bine ca eu și fiul meu să bem și să… totul la gard?  (…) Nu-i mai împrumutam nimic tatălui și nici de la fiu nu mai am ce să împrumut… Vom fi nemernicii care ar putea aduce  fericirea… Deh! Nu suntem amerindieni… Suntem nenorociții adaptați felului de viaţă al tuturora... Totuși, începem să avem un crez de necrezut…

Dat-am anilor (R)

Vedra 2

 

        Zăresc  piscul muntelui-de-pietate

        Și voi face

        Din timp și lacrimi

        Un evantai  de stres-anxietate…

(…)

        Știu  că tot mai multe  mistere

        Or să mă caute

        Nu mai am timp și lacrimi

        Dat-am anilor franca-mea-durere…

 

 

Folosul (R)

Plesu

 

Prin toate circumstanţele şi prin toate persoanele care apar în viaţa ta se manifestă Universul. Astfel, gândurile şi sentimentele tale (interiorul tău) sunt cauza unui efect de manifestare a realităţii tale (exteriorul tău). Aşa spun unii terapeuţi, sugerându-ţi că, dacă vei gândi „cu folos pentru tine” (adică vei gândi pozitiv), vei obţine o realitate care îţi va fi favorabilă… Se întâmplă aşa? Adesea nu! De ce? Pentru că şi celălalt de lângă tine (eu, el, ea) va fi instruit ca să facă la fel… Să gândească „în folosul lui”! Dar, neavând „folosul” educat, „folosul” lui se va vrea să fie opusul „folosului” tău… Ne anihilăm şi când gândim pozitiv! Uneori, o gândire pozitivă („cu folos”), este egoistă rău… Care-i soluţia? Ar fi bine să ne îmbătăm? Nu mai gândim la „un folos”… Să nu gândim deloc? Un om golit de gânduri… Dar, dacă L-am ruga pe Dumnezeu ca să aibă grijă de noi? Bună idee! Chiar dacă îi pasăm responsabilităţi… Chiar dacă… El ar trebui să ne aleagă responsabilităţile care ni se cuvin. De altfel, ni le-a ales de când ne-am născut… Tot de atunci, ne antrenăm ca să gândim cum să scăpăm de ele fără ca să-L întrebăm… Uităm cum este iubirea faţă de aproapele nostru… Şi faţă de El! Ne antrenăm pentru „un folos” parşiv, diavolesc. Vade retro satana!

Ad-hoc non-stop (R)

Life is

La naştere, Destinul ne pune-n frunte un scenariu pentru  Viaţă.  Dar, Destinul este prost regizor. Nu ne spune cum să jucăm…  Adesea, regia pe care ne-o facem sau ni se face, este la fel… Proastă! N-ar fi mai bine, ca “să improvizăm” ad-hoc non-stop? Poate că şi Destinul ar fi vrut să ne spună aşa…

Așa-i în tenis? (R)

Tenis de camp

 

 

Sunt mare amator de tenis. De câmp. De mic… M-am antrenat zilnic. Mulți ani. Până la marea dezamăgire… Aproape toți, dintre cei cu care joc, returnează mingea unde nu-s eu… Inechitabil! Eu servesc unde-s ei! (…) Poate că trebuie să execut  un serviciu mai ”tăiat”… Pentru echitate… Dar…  Nu-mi iese serviciul ”tăiat”. (…) Constat că, deși îmbătrânesc, nu știu mai multe… Așa-i în tenis? Nu știu. Cred că nici nu vreau să câștig… Atunci, de ce sunt dezamăgit? Nu! Nu trebuie… Ar trebui să mă bucur de jocul meu suferind; suferința mi-aduce răbdare, răbdarea încercare și încercarea nădejde… Într-o zi se vor lovi de mine toate mingiile… Viața are nevoie și de campioni și de… deziderate etice.

D’ale lui George (R)

Singur la cabină

 

 

 „Teatrul este zona mea de comunicare. M-am născut poet şi m-am făcut actor. În poezie mă regăsesc în timp ce, de pe scenă reuşesc să comunic cu lumea.“ (George Drăghescu)

        

(…)

Atunci când te pregătești să intri în scenă, trimite-ți personajul înainte pentru recunoaștere.

A așteptat un rol ani în șir. Actorul a îmbătrânit, rolul a rămas tânăr.

A dispărut cușca sufleorului. Unde-și mai ascunde actorul singurătatea?

A căzut decorul… de prea multe aplauze.

Al treilea ochi al actorului nu se machiază niciodată.

Recuziterul nu folosește niciodată sentimentele ca recuzită.

Actorii mari pot intra și-n cușca sufletului.

Greutățile vieții sunt mai mari decât greutățile de scenă? – Aceasta e întrebarea.

Gongul se bate cu sufletul, nu cu măciuca.

Marile replici te desăvârșesc (G. Drăghescu). Micile replici te ironizează (G. Grigurcu).

Dacă refuzi un rol e posibil să refuzi un destin.

O poruncă: Să nu-ți faci rol cioplit!

Ce actor nu și-ar dori, atunci când uită o replică, să-l aibă ca sufleor pe Dumnezeu!?

Visul lui era să joace Hamlet, dar nu l-au lăsat groparii.

Un câine latră la mine; nu pot să-l contrazic.

Hamletiana de toamnă – a cădea sau a nu cădea o frunză!

Împlinirea și ratarea au aceleași prăpăstii.

Un câine vagabond pe strada mea caută o privire de om.

 (…)

Caotica Vedra (R)

D&D-Caotica-Vedra

 

”Nu există coincidenţe, Vedra! Doar iluzia unor coincidenţe!

 

Achtung! (2) (R)

Actung 2

 

Când faptele vorbesc, nu trebuie vorbe…  Nici când nu vorbesc! Adesea, vorbele jignesc. A jigni este un mare  dușman, izvorât din mândrie și cu direcție pierzătoare de suflet.   “… cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau (Psalmi  54, 24; 61, 4)’’. Buzele rele pot rătăci sufletul! Dansul lor se filmează…   Achtung!

Achtung! (1) (R)

Achtung!

When You want to talk and the Other doesn’t want to hear, the best thing would be to shut up. I just have to do… Până atunci, îți fac o poză! Ca să-mi rămâi și pe film…  Achtung!

 

 

Timpul numărului (R)

Omul are şi prieteni şi duşmani. Tu eşti prietenul sau duşmanul cuiva. Existăm într-o asemenea dualitate. Ciudat e când vei constata că, dacă încerci să reduci numărul de duşmani, nu creşte în egală măsură cel de prieteni… Poate nici n-ai făcut prea multe… Continuă să faci bine şi duşmanii dispar mai uşor! Începe, mai întâi, cu tine… E timpul! Fă-ţi un bine! Ia-te-n brațe și ieși cu tine-n lume… Nu sta mult! Întoarce-te repede! Vei constata că ți-ai făcut un bine, fără ca să-ți faci dușmani… Deci… Fă ieșiri și reveniri rapide! Așa, n-ai timp să constați că tocmai timpul ți-e dușman… Iarăși, îți faci un bine! Vezi? Între timp, găsește-ți un prieten pentru… între timpi! Nu-i prea bine ca numărul prietenilor tăi să fie  unu și să nu te cuprindă… 

Cerul tău (R)

MANIA

 

Când nu există mândrie, ai primit moştenirea Cerului… Accept-o, fără a merge la notar! Nu se eliberează certificat de moştenitor, nu poţi transmite moştenirea, dar vei avea linişte, caracter şi vedere bună! Vezi drept! Dintre acestea mai poţi lăsa moştenire… Fără să vrei! Când mândria te-a cuprins şi te biruieşte, întristează-te! Dacă poţi, te vei bucura apoi! Vei începe să-L iubeşti pe Dumnezeu… Gândeşte-te că ţi-a trimis ispita mândriei ca să-ţi dea şansa să te uneşti şi mai mult cu El. Pe El nu te poţi mânia! Rezolvare… Apoi soarele va răsări şi vei vedea Cerul tău. (…) Pare simplu, după ce-a fost greu.

Gând de nenorocire (R)

POFTITI, VA ROG

Gândeşte şi decide singur. Poate că vei fi fericit… Fericit vei rămâne cât îţi permiţi să fii singur.Vei putea să-ţi regizezi filmul în care joci. Scenariul, oricât te-ai iluziona, nu ţi-l scrii… Totuşi, iluziile îţi sunt mai puţine când vezi pentru tine… Să nu dai iluziile tale altcuiva (chiar şi atunci când vei considera că fericirea este o iluzie)! Nu-i altruism! La momentul potrivit, vei sesiza ce este… Poţi dona, dacă vrei, dureri. Ia şi de la mine una, ia-o acum! Atenţie! Poate fi o mare nenorocire, când donezi durerea iubirii… Poţi nenoroci! Uf! Mă încearcă un gând de nenorocire…

Marea Alianţă Naţională a Conducătorilor cu Dumnezeu (R)

 

Justitie

Veşnic nemulţumit se manifestă Alesul Neamului… Oricare ar fi el ! Când o instituţie nu-l serveşte, face spume la gură de la bălăcăreli. Alesul are atitudine de dezechilibrat şi de farseur. Duplicitatea această indică un schizoid. Ca  un  făcut, aproape toți conducătorii sunt bolnavi. Evident şi activităţile lor au consecinţe grave.Tratament există, dar nu se aplică. E cazul ca să fie aplicat cu forţa…

Speranţa se leagă de acţiunea forţei asupra forţei, pentru anihilare. Sensurile sunt diferite. Ca-n viaţă. Viaţa mea este diferită de a celui care mă conduce. Ca să nu avem sensuri diferite cu conducătorii, ei ar trebui să aibă acelasi sens cu cei pe care îi conduc. Altfel, conducătorul  ne va anihila… Sau invers… Având acelaşi sens, un conducător nu ne doreste răul, pentru că nu şi-l doreşte nici  pentru el… Nedorind răul, un conducător se aliază cu Dumnezeu. Oare, când se va înregistra, la Tribunalul Poporului,  Marea Alianţă Naţională a Conducătorilor cu Dumnezeu?

 

Mă pot privi în ochi (R)

My Self

Sunt stresat. Mi s-a declanşat o stare cu intensitate ridicată, dimensiune mare, posibilă durată lungă şi imposibil de… prevăzut. Are o acută… noutate! Privesc cu atenţie. Sunt stresat, dar îmi zâmbesc. Începe o fericire… Mă stresează scumpa de ea… Mă stresează… Las´ că-i bine! Stresul mi-e singura dreptate interioară. Doamne, cât de mult vreau să fiu… drept-interior! Încep să mă pot privi în ochi. Pentru început, îmi pun ochelarii de… soare!

Posteriorul posterităţii (R)

 

EPIGON

 

Am o strângere de inimă. Nu pot să fiu epigon! N-am înaintaşi iluştri… Nici ceilalţi nu pot fi… Clar! Nu suntem un popor de epigoni. Nici copiii noştri nu vor fi… Părinții nu le sunt iluștri… Of! Aş fi vrut să fiu… Măcar eu! (…)  Poate vor fi copiii… Sunt speranţe la orizont? Slabe speranțe! Posteritatea unei epoci glorioase este un… posterior? Mda…[i]

 

 

[i] Fac.13:13. Iar oamenii Sodomei erau răi şi tare păcătoşi înaintea Domnului.

 

 

 

 

Comoara (R)

IERTAREA

 

Pentru că uit, păstrez mai puţine dureri. Sunt om… Uit! Când uit, iert… Dacă trece o zi fără să iert, a trecut ziua în care mi-am adus aminte… Ducă-se! Sunt om şi pentru că-mi aduc aminte… Iertaţi-mă voi! Veţi trăi o zi frumoasă! Profundă, adeseori neînţeleasă, iertarea rămâne cea mai de preţ comoară a fiecăruia. Este oglinda care ne redă propria faţă…

 

 

Hahalera (R)

64718_288514667945199_395208853_n.jpg

 

 

Motto: Țeava nu-i o gaură care s-a lungit!

 

Vrei tu – cu tărie – și poți ajunge chiar

Atât de sus cât îți dorești…

Dar vei avea un gust amar

Când vor vedea ce hahaleră ești…

N-o voi trăi pe pământ (R)

MM

M-a întrebat cineva, ieri, care este lucrul cel mai important pe care l-am învăţat ca să nu-mi pierd minţile… M-am blocat! N-am putut răspunde imediat… Era să-mi pierd minţile! Era…  Până am zărit trecând pe lângă mine maşina de la pompe funebre… Şi-am ştiut ce… Am ştiut! Mi-am revenit. Astăzi sunt bine. Mult mai bine! Scriu ca să nu uit: nu-mi voi pierde minţile pentru c-am devenit bun prieten cu moartea! Moartea înţelege că un bun prieten n-o va trăi pe pământ… Ştie că-mi sunt un biet chiriaş în trup!

Tăcând vorbești cu Dumnezeu (R)

 

Mana ta

Ducându-te la biserică, te pregăteşti ca să vorbeşti cât mai puţin. Acolo vorbeşte Dumnezeu. Tăcând, ai timp să gândeşti la ce ţi se spune. Tăcând şi gândind devii un bun ascultător. Scurtezi drumul dintre creier și inimă… După ce devii un bun ascultător, poţi să vorbeşti. Vorbirea-ți va fi o rugăciune… Inima-ți va fi altar.

De ce ți-e frică (R)

Mi-am pus picioarele în ligheanul cu apă rece. Vreau să fiu treaz că să învăţ să gândesc… Învăţatul  pentru gândit presupune sacrificii. Gândurile sunt libere… Doar ele… Die Gedanken sind frei. Nur ich bin nicht frei, wie ich will …

Toată ziua car apă. Apă rece! Îmi trebuie pentru lighean; ligheanul îmi trebuie ca să fiu treaz… Picioarele tot pentru… Ca să gândesc, trebuie să fiu treaz. Uneori, mai am nevoie de  cărţi… Uneori!  De la picioare și de la lighean știu multe… Şi de la apă. De la cărți? Nu prea multe…  Celelalte mă ţin viu. Până voi răci! De la apă. (…) Ligheanul  mă va  îmbătrâni înainte de vreme… Deh! Ce mai pun în el? (…)  Bătrân fiind, voi rămâne doar… cu cărţile!  Hm! De ce ţi-e frică, nu scapi!

Sunt timid și mă… tratează! (R)

Cred că-s greșite părerile care susţin că un timid, un tăcut, un non-agresiv ar fi mai puţin receptivi, în fapt, la ceea ce este nou. Receptarea noului nu este dată de modul de manifestare, ci de acţiuni sau nonacţiuni conştient coordonate (adesea) în mod raţional. În istorie, un exemplar, numit Hitler, a fost catalogat drept un timid… Era ”expansiv” în discursuri, tocmai că să-şi mascheze timiditatea. Nu zău! Dar acţiunile lui cum au fost? Sunt multe noţiuni şi considerente teoretice pentru care unii psihologi, filosofi şi medici au mâncat şi mănâncă o pâine, deşi acestea sunt greşite. Toţi spun că omul este un complex uriaş. Spun şi nu iau prea mult în considerare aceasta… Nu vor să vadă ceva elementar…  Un timid sau un expansiv sunt un rezultat al combinaţiei aleatorii dintre educaţie şi raţionament, sub influenţa directă a mediului. Cum factorii care intervin sunt enorm de mulţi, nu se pot da definiţii concise… Aţi văzut un călugăr expansiv? Rar… De ce? Pentru că educaţia lui şi mediul religios i-au format un raţionament cu finalitate în acţiuni ce par timide…  Terapiile l-a care sunt supuşi timizii (sunt învăţaţi să-şi dezvolte farmecul personal, să fie pozitivi (în mod forţat!), să devină foarte buni profesionişti etc.) au ca rezultat, de multe ori, obţinerea expansivilor perverşi. Cum altfel? Ce să zic? Eu sunt fotbalist… Adesea, ratez cu poarta goală! Mă intimidează plasa porții! Clar! Dar, pe maidan marchez… Deci? Aha! Mediul…

 

Anihilare (R)

Babele

 

 

Ştiţi ce cred?  Cred că, dacă aş primi toate durerile lumii, mi-ar fi mai uşor Chiar şi toate vinile… S-ar anihila una pe alta… Dacă aveţi, trimiteţi-mi-le! M-aş simţi mult mai bine! Nu fiţi egoişti, trimiteţi! Orice şi oricâte… Le număr, le cântăresc…  alte „servicii”!  Apoi, le las să se anihileze… Nici nu ştiţi ce distractiv este! De-abia m-am putut opri din râs… Ca să scriu… Ce? Aceasta… Ha! ha! ha! Reiau râsul… Începe anihilarea? Da! Aşa procedez… Râd!  (…)  Iau o pauză! Tac. Gândesc!  ”Cel care a primit toți trandafirii lumii, n-a dăruit niciunul!”  Da! Nici nu râd, nici nu plâng… Mi-e ușor!

 

 

 

Stăpânul absolut al tratamentului (R)

Autoterapeutul

 

În urmă cu trei-patru ani, mi-am propus să uit multe… Acumulasem de-a valma… Știam și știu că nu-i tocmai bine… Nu știu ce m-a făcut să ”bag” atâta informație în mine. Nu știu… Poate că nu cantitatea m-ar fi îngrijorat, ci ”precizia” ei… Știam în ce an s-a întâmplat una-alta, ce-a scris cutare și-n ce an, cine a luat campionatul în ultimii 50 de ani (pe ramuri sportive!), cine a regizat filmul cutare… Am învățat 9 limbi străine. Până-n ”foarte bine”! Prin școli știam toate ”formulele”… Îi consideram ignoranți pe cei care confundau anii victorioși ai lui Washington în luptele de la Saratoga și Yorktown… Ce mai! Îi desființam din priviri și, adesea, din „vorbe”… În fine! Cam așa… Ca să uit mai ușor, nu mă mai uit la televizor… Când citesc o carte îi rup: coperțile, pagina de gardă, referințele! Nu mă interesează cine a scris-o! La un film mă uit fără să-i știu distribuția… Nu-l revăd… Nu mai citesc presa… Ascult muzică fără să știu sau să rețin interpretul, compozitorul etc.. Dintre limbile cunoscute am rămas doar cu câteva sute de cuvinte… Au uitat 99% din ”formulele” cunoscute… Tot ce acumulez nu mai ”categorisesc”… Rămâne-n mine ce cred că îmi aparține. Uite, am găsit într-un film expresia ”toate femeile sunt curve, iar toți bărbații sunt niște violatori”… Nu știu în ce film… Nici nu mă ”frământă” în care… Cred că eu am spus așa… Și, mi-e bine! Mult mai bine! Sunt stăpânul absolut al tratamentului!

P.S. Sus sunt spusele unui prieten. El își este terapeut. Auto-terapeut! Acum… Acum mi-s îngrijorat… Eu chiar știu în ce ani au avut loc luptele de la Saratoga și Yorktown! Știu și titlul filmului și regizorul în care s-au spus vorbele cu femeile și cu bărbații… Și-s nervos! Nu mai suport ”feminismul” vorbelor!
Am probleme? N-am! Cred… Mă liniștesc… Uf! Eu nu știu și nici n-am știut cine a luat campionatul, pe ramuri sportive, în ultimii 50 de ani!

Profund şi profundă (R)

Viata

Trebuie să respect viaţa. Ea nu m-a respectat… (…) I-aş „scoate ochii”, dar nu pot. Mi-e teamă! N-am cum să ştiu mai multe despre ea… Mi-e teamă că ştie ea mai multe despre mine…  Nici să fac pe mielul blând nu pot…. N-am două vieţi! Oricum, aş suge la o oaie stearpă… Nici nu pot s-o iau peste picior! Că-mi pune piedică…  Ehei! De câte ori… (…) Deci, cinste şi consideraţiune suprapuse peste cel mai profund respect şi peste cea mai profundă teamă! Să-mi trăiești!

IT-istul (R)

IT-istul

La modă-i să fii IT-ist… Ce-o fi IT-istul? Nu prea poți să dai o definiție pe care s-o recunoască toți că-i cea mai bună… Ca-n cazul stresului… (…)  IT-istul este acela care a înțeles că tot ce-i complicat este o sumă de… simplități. Cam atipic… Definiția-i tolerată! Ca-n cazul stresului… Este un individ deștept, fără să facă parte din grupul ”băieților deștepți”… Deși, la fel ca aceștia,  IT-istul știe că informația este singura marfă pe care o poate vinde și… rămâne cu ea! Face parte dintre cei mai creativi oameni, chiar dacă nu comunică emoții… Este cel mai dur luptător cu stresul! În  fiecare dintre noi este un IT-ist…  Cred… Vrem să fim ”la modă”! Nu-i rău. Viață este și ”a fi la modă”… (…)

Grijă mare (R)

Halba

 

(…)

Ne zise profesorul, pe la mijlocul orei: “Ca să deveniți bărbați adevărați, e musai să citiți, zilnic, cel puțin 20 de minute!‘’  Arhire, colegul din fața mea, făcu o completare: “Bunicul mi-a spus că, pentru așa ceva, e musai să bem, zilnic, cel puțin o bere!”

Puteți să-mi urmați sfatul și cu halba-n mână… Mare grijă! Să nu vă opriți la capitolul unu!”

(…)

 

 

 

Beție și mahmureală (R)

Există o ”competiţie” pe care  femeile o câştigă în faţa bărbaţilor. Se îmbată mai repede… Deh! Femeile sunt mai dornice ca să ajungă repede la fericire… Competiţia e câștigată de bărbați  la… mahmureală.  Aha! De aceea… Se zice că dacă dragostea este vinul vieţii, atunci căsătoria este mahmureala de a doua zi… Adică, atunci când femeile vor mai multă (vin-)dragoste, bărbații devin mai mahmuri. Deci… Viața este un amestec de beție și mahmureală.

 

Tradiţia muncii (R)

POMENIREAstăzi nu se mai munceşte! Auzim adesea… Poate că aşa este… Înainte se muncea mai mult? Hm! Se pare că nu s-au făcut prea multe în 2000 de ani…  Tradiţia muncii a murit în România? Posibil… Totuși, pe aceste meleaguri românul nu mai munceşte… Pe alte meleaguri  se  rupe cu munca! Este un paradox? Se pare că ţinem mult la obraz… Nu prea vrem să ne facem de ruşine pe la alţii… Dacă pe la noi nimeni nu apreciază munca, de ce să mai muncim?! Sau o mai fi ceva! Îmi scapă  mie ceva în raţionament…  O fi situaţia din povestea cu ţiganul şi Ceauşescu…

”Moare ţiganul şi  pe lumea cealaltă îl întâlneşte pe Ceauşescu…

- Mai ţigane, când a fost mai bine, în vremea mea sau acum?

 – În vremea ta, jupâne, că pe vremea aceea politicienii făceau politică, muncitorii lucrau, iar ţiganii furau. Acum politicienii fură, muncitorii fac politică şi  toţi ar vrea să lucrez eu! ”  

24 de ore din 24 (R)

Ralph Barton, unul dintre cei mai mari creatori de desene animate ai Americii, înainte de a-şi lua viaţa, a lãsat urmãtorul mesaj, gãsit pe perna sa: „Am avut parte de câteva impasuri, de mulţi prieteni şi de mari succese; am schimbat mai multe neveste şi mai multe case, am cãlãtorit prin marile ţãri ale lumii, dar sunt sãtul sã tot inventez mijloace prin care sã umplu 24 de ore din 24.” [i]

Cunosc pe cineva care a avut câteva impasuri, are mulţi prieteni şi mari succese personale, a schimbat mai multe femei şi mai multe case, a călătorit prin marile ţări ale lumii şi, totuşi, nu s-a săturat să tot inventeze ceva ca să umple 24 de ore din 24…  Nu a urmat (încă!) exemplul lui Ralph… Probabil, o cauză ar fi că nu e mare creator de desene animate şi că numele lui, deşi începe cu “Ba”, nu se numeşte Barton… Și, își mai dorește  ”să mai fie”!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


[i]  Bill Bright - Jesus and the Intellectual

Plictiseala (R)

,,Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa’’. (Tudor Muşatescu)

Omul zilelor noastre se plictiseşte pentru că viaţa spirituală a apus în el. Şi-a tocit curiozitatea… Aşa se face că omul plictisit încearcă să omoare timpul: stă fără rost ore întregi în faţa unui televizor, iese din casă, spre a se îndrepta către nicăieri, doarme peste măsură, consumă cât mai mult alcool etc. Plictiseala apare din odihna neduhovnicească. De aceea, nu am întâlnit şi nici nu vom întâlni vreodată creştini, în adevăratul sens al cuvântului, care să afirme că se plictisesc. Ei au relaţii, iar de acestea nu se satură niciodată. Astfel, ne putem explica de ce unii monahi, care îşi petrec toată ziua stând într-o chilie, nu sunt un depozit de plictiseală. Pentru că ei, stând în chilie, vorbesc cu Dumnezeu. Plictiseala nu apare la o anumită oră sau într-o anumită zi. Scriitorul francez Georges Bernanos descrie minunat plictiseala: „E ca un fel de pulbere. Te mişti încolo şi încoace şi n-o vezi, o respiri, o înghiţi, când strănuţi, când bei, dar e atât de fină, atât de uşoară, că nici nu-ţi scârţâie măcar între dinţi. Dar, dacă te opreşti măcar o singură clipă, o şi simţi întinsă pe obraz, pe mâini.” („Jurnalul unui preot de ţară“, 1999).

Se întâmplă de câteva ori să ai în faţă oameni plictisiţi. Timpul petrecut cu ei istoveşte… Ai sentimentul că te afli în faţa unor morţi. Le vorbeşti fără să-ţi vorbească, iar la final eşti privit ca şi când atunci ai fi apărut lângă ei. Iar acest lucru e posibil, nu pentru că tu, cel ce le-ai vorbit, ai fost neinteresant, ci pentru că ei caută să „omoare timpul”.

 Nu războiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire!” (Paul Evdokimov)

 


 

Metafora vieţii (R)

Peretele

Pe uşa coridorului lung şi umed scria „Cabinet de psihoterapie”. Treceam prin „zonă”… O voce dogită (tutun şi votcă?): ”Să-mi spui, printr-o metaforă, ce este viaţa?”  Deh! Şabloane… de manual! Dar răspunsul ar putea fi interesant.  Încetini alunecarea pe coridor… „Viaţa mea a fost un dans după muzica pusă de alţii! Pe ăştia cu muzica n-am putut să-i aduc la cabinet!”

Pfui! Începui să merg mai drept decât șarpele beat… Paralizai!  Credeam că-s  singurul DJ din lume capabil să-l detronez pe Armin van Buuren…

 

Clovnul (R)

“Un om îşi programă o întâlnire la psihiatru. Se prezentă la data stabilită în cabinetul doctorului:

-Doctore, mereu sunt deprimat. Indiferent de ce aş face, tot nu pot să scap de depresii. Mă poţi ajuta ?  

Doctorul îl privi atent şi îi spuse:

-Vino la fereastră!

Omul îl urmă la fereastră, iar doctorul continuă:  

-Vezi cortul acela de acolo ? Ei, acela este cortul unui circ vestit care tocmai a ajuns în oraş. Au multe numere interesante, în special cele ale unui clovn. Am auzit că acest clovn îi face pe toţi să râdă mult. Sunt sigur că el te va face să râzi şi o să te simţi bine şi, astfel, o să uiţi de depresia ta.  

Omul se întoarce şi murmură:   

-Doctore, eu sunt acel clovn!

Niciodată singur (R)

Noi, oamenii, nu suntem niciodată singuri. Lângă noi este tot timpul cineva care o să ne înjure. Dacă înjurătura nu-l cuprinde pe Dumnezeu, ne poate salva. Este întăritorul de psihic primit pe gratis . De aceea, când te înjură cineva, te rog să-i mulţumeşti… Știi de ce…  Și ce-ai de făcut.

Privitul fluviului în… ochi (R)

 

 1. Nu v-au rugat niciodată părinţii ca să fugiţi de acasă?[i]

 2. Eu nu uit niciodată un chip, dar în cazul Dumneavoastră o să fac o excepţie![ii]

 3. Am avut o seară foarte plăcută. N-a fost seara aceasta, dar nu mă vait! [iii]

 4. S-a sinucis, cândva, cineva din familia Dumneavoastră? Nu?! Cum ar fi? [iv]

 5. Fiecare trebuie să existe, dar de ce tocmai Dumneavoastră?[v]

 6. Dacă tatăl tău nu este milionar, tu nu ai nici o vină, dar dacă nici socrul tău nu este, vina îţi aparţine![vi]

 7. Data viitoare când ai de gând să-ţi arunci ţoalele, nu te dezbrăca!  [vii]

 8. Tu ai arăta foarte bine în ceva lung, curgător… Amazon, Nil, Dunăre! [viii]

 9. Dumneavoastră reuşiţi să faceţi pe cineva ca să aprecieze liniştea!  [ix]

 10. Am un minut! Spuneţi-mi tot ce ştiţi![x]

 


[ii] http://www.roportal.ro/

[iii] http://funny.ablog.ro/

[iv] http://www.mioritice.com/

[v] http://www.opinii.md/

[vi] http://luminalumii.forum-gratuit.ro/

[vii] http://www.botosani.ro/

[viii] http://www.scribd.com/

[ix] http://www.infobraila.ro/http://

 

Legea Fundamentală (R)

Totul se va uita

Eu : -Vorbesc fără să gândesc!

Marquez : - Nimeni nu-şi va aduce aminte de gândurile tale!

Eu: -Totuşi, vorbesc!

Marquez: – Nimeni nu-şi va aduce aminte de vorbele tale!

Eu: – Of! Pot crede c-am murit?

Marquez: -Nimeni nu-şi va aduce aminte de moartea ta!

[Legea Fundamentală: Totul se va uita!]